duminică, 31 martie 2013

Loving pony's

0 comentarii
           O ocazie grozavă s-a ivit zilele astea, în parcarea unui supermarket au apărut nişte domni cu ponei de călărit, ce să mai, fericire pentru copii. Aşa că am exclamat yupiiiii şi hop şi noi cu măsmăruţa noastră acolo, mai ales că are o pasiune pentru cai, pasiune de altfel mai veche, printre primele ei cuvinte fiind „ca”, aka  cal.
Buuun, am ales poneiul, o frumuşică maronie tare cuminte, am scos telefonul pentru poze (că doar aparatul foto stă frumos acasă pe un raft), ne-am agitat că de ce face poze în sepia (că doar cineva mic şi curios şi–a băgat degeţelele pe-acolo) şi am pus măsmăruţa în şa. Bineînţeles, ţinută foarte bine de tăticul ei, nu care cumva să se sperie şi să cadă. Iniţial am crezut că o să îi fie teamă, că o să plângă când o să se vadă sus. Nici vorbă! Zâmbea fericită cu gura până la urechi şi se ţinea cât putea de bine cu mânuţele ei de şa. S-a plimbat până când domnişoara ponei a fornăit anunţând că cele şapte ture s-au terminat. Partea cea mai grea a fost însă când a trebuit să plecăm, pentru că s-a lăsat cu proteste vehemente, aşa cum copilaşii de 16 luni au învăţat deja să facă.
Date fiind toate acestea, nu pot spune decât că aştept cu nerăbdare luna mai, când vom putea merge la Pony Park-ul din apropiereJ. Voi reveni atunci cu noile aventuri ale măsmăruţei cu poneii.

vineri, 29 martie 2013

Operaţiunea portofelul

2 comentarii
Pfuiiii, nu ştiu dacă năzdrăvanii vostri v-au prins vreodată portofelul la muştruluit. Eu am păţit-o şi pe cuvânt dacă nu mi-a luat câteva minute bune ca să strâng tot la loc, iar confiscarea lui de la mica hoaţă s-a lăsat cu scandal.
Această întâmplare a dat naştere unei idei „măreţe”, pe care am pus-o în practică. Şi anume, am luat un portofel mai vechi pe care l-am umplut cu carduri vechi de la tot felul de magazine, cărţi de vizită care nu îmi mai sunt de folos, ceva chitanţe, ce mi-a venit la mână. Din când în când îl las pe pat, mă prefac că am uitat de el, iar ea, hoaţa de ea, vine şi îl ia la cercetat, şi nici că se satură să treaba asta.
Cecetarea portofelului îi poate ţine ocupaţi o vreme şi pe cei mai mici, care încă nu au împlinit vârsta de 1 an.

marți, 26 martie 2013

Pietricele pentru toată lumea.

0 comentarii
Acum câteva zile am ieşit în curte la strâns de pietricele, că tot sunt flebeţea Anei. Le-am pus într-o găletuţă, le-am băgat în casă şi le-am folosit ca să ne jucăm cu ele. O să vă arăt şi cum. Nu pot să spun decât că Ana a bătut recordul de atenţie acordată unei activităţi – 40 de minute!

luni, 25 martie 2013

Joacă cu aluat şi paste

0 comentarii
  Nu pot spune decât că aştept cu nerăbdare primăvara. Vreau să ies afară la soare, să iasă odată în grădină lalelele şi narcisele, să apară în piaţă ridichile alea buuune de tot, din acelea de grădină şi nu de seră. Vreau să ies afară cu Ana, să se bucure şi ea de soare, de floricele şi de tot felul de alte minuni ce le va găsi din plin prin natură. Dar până atunci se pare că mai este ceva, deşi suntem în martie, căci nu se anunţă decât vreme rea. Nu îmi rămâne altceva de făcut decât să scotocesc după idei de joacă, ca să o mai ţin ocupată şi să nu se plicitsească, că de jucării e sătulă.

Cutia cu bunătăţi

0 comentarii
    Nici că se poate să fie mai curioşi copiii la 1 an şi 4 luni şi este normal să fie aşa. Aşa că, profitând de acest lucru, i-am făcut Anei o cutiuţă cu bunătăţuri de scotocit.

Muzică pentru Anouka

0 comentarii

duminică, 24 martie 2013

Pictură distractivă

0 comentarii
             


                Această activitate este adresată copilaşilor care au trecut de faza „băgăm în gură tot, ca să vedem ce-o mai fi şi asta”. La 1 an şi 4 luni noi suntem deocamdată spre sfârşitul acestei perioade, sunt lucruri pe care Ana încă ţine neapărat să le guste, altele nu o mai tentează deloc. Aşa că am îndrăznit să introduc în joaca noastră elemente care nu ar trebui băgate în gură şi, spre surprinderea mea, nu au fost gustate. Aşadar am cumpărat nişte acuarele de apă, din acelea cu care unii din noi mai pictam pe vremuri la ora de desen, cine îşi aduce aminte să ridice mâna susJ. Ca să nu transform toată joacă într-o tragic-comedie pentru noi (că doar tot noi ăştia mari strângem şi curăţăm), mi-am zis că totul ar trebui să se desfăşoare în baie. Zis şi făcut! Am lăsat să curgă în vană apă caldă ca să aibă călduţ la picioruşe şi am introdus micuţa artistă în apă. I-am înmuiat două pensule în culori şi i le-am dat în mânuţe, iar ea s-a prins tare repede că se poate picta faianţa cu ele. Pentru ea a fost o maaare încântare, a râs, a chicotit, a mâzgălit peste tot, apoi m-a pictat şi pe mine pe faţă (hihi). Şi l-a sfârşit, a luat cuminte o cârpă şi a început să şteargă mâzgălelile, hărnicuţa de ea. Când s-a săturat de toate, i-am făcut şi băiţa de seară şi am încheiat ziua cu zâmbete (exceptând ora de culcare, care circa 5 minute e o drama totala).

Aluat pentru păpăcioşi

0 comentarii
          În acelaşi ton cu o postare recentă, o altă activitate pentru ca timpul să treacă într-un mod plăcut şi creativ, adresată în special piticilor păpăcioşi este joaca cu aluatul. Se ia nişte făină, apă şi una bucată pitic/pitică, păpăcios/păpăcioasă. Se amestecă bine primele două ingrediente, până va rezulta un aluat de o consistenţă potrivită, numai bun de joacă. Se poate colora şi acesta după dorinţă, cu cacao, boia, coloranţi alimentari. Aşa că, chiar dacă păpăcioşii îşi vor înfige dinţişorii în aluat, acesta nu reprezintă niciun pericol pentru sănătatea lor fiindcă nu conţine nimic nociv. Normal, aceştia trebuie supravegheaţi permanent pentru a nu ingera cantităţi mai mari de aluat, nu de alta, dar poate unora chiar li se va părea interesant de mâncat. Anuca mea nu s-a abţinut să nu guste din el (ea gustă tot), dar fiincă nu i-a plăcut nu a mai insistat, aşa că am scăpat de data aceasta uşor.
            Joaca noastră, la 1 an şi 4 luni cât avem, a constat în a întinde aluatul şi în a-l trânti pe jos în bucăţi, totul asezonat cu râsete strengăreşti. Mă gândesc că această activitate va fi şi mai distractivă când va mai creşte un pic şi vom putea face diferite forme din aluat, am planuri mari, numai să îmi iasă.

sâmbătă, 23 martie 2013

Sticluţa cu surprize

0 comentarii
     Pentru părinţii cu nervii destul de tari, propun o jucărioară simpatică pe care puteţi să o faceţi acasă, acest lucru fiind foarte simplu. În primul rând avem nevoie de o sticluţă din plastic căreia îi dezlipim eticheta, apoi o umplem cu diferite chestii colorate. Eu am umplut-o cu bomboane colorate. Ana a fost încântată de ea şi i-a captat atenţia câteva zile. Pe lângă fapul că a trântit la ea de mama focului (pentru asta trebuie să ai nervii tari că sună foarte tare, noroc că pe mine nu mă deranjează şi nici nu am vecini - locuiesc la casă) este şi foarte colorată, aşa că a studiat intens această problemă. Nu este nevoie să fie umplută doar cu bomboane colorate, asta ţine şi de imaginaţia fiecăruia şi de ceea ce găseşti prin casă. Succes!

Murdarei, dar fericiţi!

0 comentarii
        O activitate extrem de placuta pentru mulţi dintre copilaşi este aceea de a desena, de a picta. Unii pitici însă, aşa cum este şi a mea, la 1 an şi ceva bagă în guriţă tot ce mişcă. Încercarea mea de a-i pune în mână creioane colorate sau acuarele a eşuat lamentabil fiindcă toate au ajuns...în gură. Şi cum trebuie să fim părinţi responsabili şi să evităm contactul copiilor noştri cu cât mai puţine elemente posibil nocive, tendinţa este aceea de a renunţa la a le stimula la această vârstă eventualele manifestări artistice. De aceea, am trecut la scotocit de idei şi beculeţul magic s-a aprins. Păi dacă tot ce mişcă este de mâncat, de ce nu am putea folosi materiale mâncabile pe post de acuarele? Recunosc, ideea nu este originală, dar merită popularizată. Aşadar, ne uităm frumuşel în frigider şi prin dulapuri şi scoatem tot ce e colorat şi bun de mâncat afara. Copilaşii vor fi încântaţi să picteze cu ketchup, cu iaurt, putem chiar să amestecăm unele ingrediente pentru a avea la dispoziţie mai multe culori. De exemplu, în iaurt putem să amestecăm cacao sau chiar coloranţi alimentari. Un alt material bun de pictat este budinca, ca să nu mai punem faptul că este şi gustoasă! Pictatul poate avea loc fie pe tăviţa scaunului de masă a copilaşului, fie în alte locuri care să fie mai apoi uşor de curăţat. Micuţa mea a fost tare încântată şi, la final, tare murdară, dar ce mai contează? Spor la pictat copiilor mâncăcioşi!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Jo's blog :) Copyright © 2012 Design by Ipietoon Blogger Template