luni, 10 februarie 2014

Cum ne mai jucăm la 2 ani şi 1 lună.

Ufff, în sfârşit mami a avut o zi de luni foarte bună - copil mic plecat la grădi fericit, întors de la grădi la fel de fericit, iar mami a găsit pe birou laptop-ul reparat, la fel şi aparatul foto. Iupiiii. Aşa că, să începem cu restanţele...cu ce ne mai jucăm, cu drag, la 2 ani şi 1 lună (lucru valabil şi acum, la 2 ani şi 2 luni). Pe locul 1 se află cele mai dragi "jucării" - batistele. Noroc că sunt suficient de multe ca să satisfacă nevoia de împrăştiat a măsmăruţei...şi nervii părinţilor:). Ei, nu doar le împrăştie, ci le foloseşte şi pentru a le stivui frumos una peste cealaltă şi mai apoi ca să învelească muţunachi.

Chiar dacă e iarnă, noi obişnuim să pescuim intens. Puzzel-ul acesta a devenit favoritul măsmăruţei şi cu această ocazie, am mai aprofundat unele cunoştinţe legate de animalele marine, căci se pare că nu există doar "pece" şi "fin"-delfini în apă. Mai pot spune despre joaca de-a pescuitul că este şi un excelent exerciţiu motric, totuşi, e necesar să fixezi magnetul ce atârnă de un fir de aţă ce se bălăngăne în toate părţile pentru a pescui ceva. Măsmăruţa e tare haioasă căci simte neapărat nevoia să se urce pe scăunelul ei, de unde pescuieşte ca un adevărat pescar. După ce captura ajunge într-un bol, pentru următoarea tură de pescuit măsmăruţa trebuie să pună vietăţile marine la loc, astfel că a învăţat repede locul fiecărei piese.


Pictura si desenul fac parte din viata masmarutei de cand era micuta micuta, din punctul meu de vedere acesta cea mai bună cale de a lăsa copilul să se exprime. Acum, putin mai maricica, joaca e mai interesanta şi, deşi pictura şi desenul ei sunt la un nivel foarte nostim de mâzgălici, am observat că se concentrează şi se încruntă extrem de tare în cursul acestor activităţi, ceea ce înseamnă că o preocupă şi intră în lumea jocului cu totul. Si ce poate fi mai tentant decât sa pictezi pe cuburile de lemn natur aflate la dispozitie? Jumatate din ele deja au primit haine noi, iar celelalte, cuminti, isi asteapta randul. La fel se intampla si cu rondelele de lemn, made by tati, foarte tentante de altfel, din care uneori face si supica....mmm, tare buna e! Supică de rondele de lemn şi acuarele albastre, mă îndoiesc că aţi mai gustat aşa ceva! Din păcate, toate aceste activităţi sunt lipsite de fotografii, s-au petrecut fix în timpul crizei mele tehnologice, însă promit că voi veni cu fotografii din cursul următoarelor peregrinări în lumea minunată a culorilor.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
 

Jo's blog :) Copyright © 2012 Design by Ipietoon Blogger Template